miercuri, 8 septembrie 2010

Ceahlaul in vacanta

Ziua a 2-a:
Trezire la 7.30. Soarele mangaie crestele din spre Izvorul Muntelui iar norii au invaluit vaile intr-o mare de ceata. Vremea se arata frumoasa inca de dimineata, azi vom face intreg platoul Ceahlaului. De la Ocolasul Mic la Varful Toaca. Deocamdata inspre Ocolasul Mic si cel Mare e ceata si roua dar se vor ridica norii.
Vedere spre traseul catre cabana Bicazul Ardelean:
Amanita muscaria - Palaria sarpelui:
Sub o stanca, ascunsa la circa 30 m sub noi, o capra neagra se odihneste:
Un mos din Ceahlau:
Cabana Dochia vazuta dinspre Ocolasul Mare:
Lacul de acumulare Izvorul Muntelui cunoscut si sub numele de Lacul Bicaz văzut de la Dochia. Lacul a fost construit in 1960 si se intinde pe o lungime de 35 de km.
Gentiana asclepiadea - Gentiana:
Nu a existat loc de pe platoul Ceahlaului in care sa nu ne oprim putin si sa-l admiram. Merita sa mergi in Ceahlau, ofera un peisaj splendind atat vara cat si toamna sau iarna. Noi l-am vazut invesmantat in straie de vara, dar el e frumos in orice anotimp.








Carlina acaulis - Turta, carul zanelor (un scaiete cu flori frumoase):
Campanule la varful Toaca, cabana meteorologilor in vale:



Dupa o zi de umblat de-a lungul si de-a latul platoului, reveniti la cabana, constatam ca o mare de oameni se afla in sala de mese si pe afara. Toti sunt obositi, toti vor o masa calda. Se sta la o coada imensa pentru a face comanda si apoi se asteapta cam o ora si jumatate pana iti auzi numele strigat sa vii sa iti iei ceea ce ai comandat. Dar e frumos, foarte frumos. Unii sunt cu chitara, se aud cantece de munte, se bea bere, coniac, vodca, ceai fierbinete, vin fiert, depinde de preferinte. Stam afara pana pe la 23.30, chiar daca racoarea noptii ne zgribuleste. Si cand te gandesti, ca la aceasta ora in august, la Bucuresti sunt 30 de grade Celsius...

2 comentarii:

Sonya spunea...

Si a stat caprita neagra la fotograf?

ALICE GHERMAN spunea...

Nu a vrut sa stea, dar ce era dupa ea?! Noroc cu obiectivul, ca altfel nu te puteai apropia de ea. Cand ne-a simtit se tot uita in sus sa vada ce facem si daca nu cumva avem de gand sa coboram la ea. Ei as! Cum sa cobori, ca si daca as fi reusit, inapoi nu stiu cum as mai fi urcat. In plus, imediat ar fi plecat de acolo. Cineva care a venit mai tarziu si a incercat - nu sa coboare ci doar sa se aplece mai tare peste prapastie ca sa o fotografieze, a facut-o sa se scoale imediat de acolo si sa coboare pe stanca mai jos. Habar nu am cum fac caprele negre de coboara stanci dificile altfel pentru om, dar reusesc!