luni, 17 martie 2014

Valea Larga -Poiana Hotilor 1259 m - Vf. Gurguiatu 1339 m - Comarnic

Plecat-am 25 din Valea lunga, pe chiar valea lunga care isi merita numele, ca Doamne-i tare lunga! Am ajuns la caton si tot am continuat in sir indian, cand de-o parte a vaii, cand de cealalta.
Pe drum am intalnit si gheata.

 In carare am intalnit o multime de flori de primavara - Crucea voinicului - Hepatica transsilvanica, o planta din familia Ranunculaceae.
 Am fotografiat cele cateva exemplare de crucea voinicului, apoi am continuat drumul, tot mai sus si mai sus...
 Si, cum ii sade bine oricarei drumetii, nu ne-a lipsit din gasca prietenul necuvantator, flamand, dar vesel si iubitor de companie umana, plin de giumbuslucuri pe gheata, ca de, e catel montan, care face trasee alaturi de turisti si nu o potaie oarecare. Dragalas foc, cutu-cutu!
 Planta necunoscuta cine stie cum se numeste sa ma lumineze si pe mine la comentariu...

                                                       Frumoasa esti padurea mea!

 Aici cutu ne-a asteptat, caci asa e el, grijuliu, verifica din cand in cand daca vine toata lumea!
  
 Podbalul nu e doar o planta medicinala, dar are si farmec şi gingasie atunci cand isi iteste capul din frunzele uscate.

Am ajuns la un drum, in dreapta nu e bine, in stanga trebuie sa o luam spre Poiana Hotilor - 1259 m, apoi spre Vf. Gurguiatul. 

 Lumina soarelui de primavara cade pe frunzele de molid asa de bland si frumos, ca mai ca m-as fi suit in brad...



 Inainte de a ajunge in Poiana hotilor, un copac cu un coronament ciudat ne face sa ne oprim sa-l admiram.
 Poiana hotilor - 1259 m. Nu va faceti iluzii, daca aici au ascuns vreodata hotii o comoara, noi am gasit-o inaintea celor care mai vor sa vina sa descopere comori. Gata, e adjudecata!

 Aici, in Poiana hotilor, am facut popas sa mancam.
                                    "Negru pe alb" sau sa o spunem pe cea dreapta:  cutu nu mai poate de sete si papa zapada.



 Dupa atat de mult de mers prin padure, intalnim, in sfarsit,  branduse, aproape de Vf Gurguiatu mic.


 Si nu doar branduse dar si ghiocei. Sa nu te mai saturi sa ii privesti si sa ii fotografiezi. Daca nu ar fi trebuit sa ajungem totusi si la Comarnic, as fi stat aici doua ore...











             Si iata ca intalnim si leurda, iar grupul se opreste sa pasca, pardon, culeaga leurda!
                                                        Paralelisme




                                                                         Spanz inflorit
                                                                  Viorele
                                                               Si din nou spanz
                                                                      Poezia singuratatii

                                                          Splendoare in iarba

                      Ei, si iesim la luminis, dar mai avem cam doua ore de mers pana in Comarnic...



                                     Comarnicul e aproape, ba nu, e departe!



                                                                           Trecatoarea
                                                       Si din nou Crucea voinicului...




 Pe toate culmile care se vad in departare - cea mai inalta e Vf Gurguiatu 1339 m - am fost in aceasta tura de o zi, o tura frumoasa pe o vreme SPLEDNIDA, alaturi de 24 de membrii ai Clubului "Floare de Colt".


 Drumul Valea larga - Poiana Hotilor - Vf. Gurguiatu -Comarnic nu este presarat cu izvoare de apa, la iesirea din padure si aproape de Vf. Plesuva exista un izvor, dar e cu apa sulfuroasa, cine poate sa bea bine, cine nu, rabda! De aceea e bine sa ai suficienta apa la tine ca sa nu suferi de sete. Aici grupul s-a odihnit, iar unii chiar au testa apa "puturoasa", nu si subsemnata, insa!

 Ei si acum mai avem de mers o ora pe ulitele din Comarnic, ulite aci uscate, aci innoroiate, dar vorba ceea... Toate drumurile duc la gara, la gara din Comarnic.
 Pe drum, prin livezi, intalnim un corn inflorit, din pacate cu multe gunoaie la radacina. Am preferat sa fotografiez partea frumoasa, daruita de Dumnezeu si natura, si nu gunoaiele aruncate de inconstienta umana la radacina copacului.
Punct aici, tura a luat sfarsit. Oboseala isi spune cuvantul, doar ne apropiem de gara. Ne vedem intr-o alta tura pe alte drumuri de munte.

Niciun comentariu: